La mai bine de doi ani după ce Big Ben ar fi trebuit să facă big bong Brexit în centrul Londrei, Brexit a devenit un subiect tabu. Acum că Brexit este o afacere încheiată, aproape nimeni nu vrea să se gândească sau să vorbească despre el. Premierul britanic Boris Johnson încearcă din când în când să joace rolul de cavaler al Brexitului, dar de cele mai multe ori apelurile sale nu sunt ascultate. Recent, el a fost foarte criticat pentru că a comparat lupta poporului ucrainean pentru libertate și autodeterminare cu Brexit. O oboseală profundă cu privire la Brexit este acum adânc înrădăcinată în societate. Consecințele Brexit sunt ignorate și trecute cu vederea și există un sentiment general de speranță combinat cu apatie care îi face pe oameni să creadă că totul va fi bine. În urmă cu patru ani, Brexitul domina dezbaterile la mesele de la cină, în pub-uri sau pe terenurile de cricket. Acum există sentimentul că Marea Britanie poate merge mai departe.
Decizia de a se rupe de Uniunii Europeană a fost justificată de necesitatea ca Regatul Unit să își recupereze suveranitatea națională și să reaprindă pretențiile sale de lider mondial. Sub stindardul Global Britain, Brexit încapsulează dezamăgirea generațiilor succesive față de declinul treptat al Marii Britanii pe scena mondială. Brexit alimentează visele de dominare insulelor Britanice și consolidează percepția de unicitate și excepționalism care este consacrată în povestea pe care Marea Britanie o spune despre ea însăși. Brexit a fost, de asemenea, un prilej pentru ca oamenii să își exprime nemulțumirea față de politicieni, experți, globalizare, emigranți sau neoliberalism. La apogeul dezbaterii, entuziaștii Brexit au susținut că este un leac miraculos pentru majoritatea bolilor Marii Britanii. Pentru cel mai mare segment al publicului britanic, apelul la preluarea controlului a rezonat cu speranța de reînnoire și de o viață mai bună. A fost realizat acest vis al unei vieți mai bune, al unui control mai mare și al Global Britain?
Este cu siguranță prea devreme pentru a judeca în mod clar dacă Brexit a fost un succes. Cu toate acestea, prin promovarea Brexit, premierul Boris Johnson pare să fi rezolvat competiția și dezbaterile din cadrul Partidului Conservator. Regatul Unit este acum pregătit să se dezvolte pe o nouă traiectorie în ordinea mondială, care se va distinge cel mai probabil de cea a UE. Viața oamenilor nu a cunoscut, fără îndoială, prea multe schimbări. Pandemia COVID-19 a făcut dificilă evaluarea impactului Brexitului asupra economiei britanice și a publicului larg. Pandemia a depășit orice fel de influență negativă pe care ar fi putut să o aibă Brexit. O mare parte din dezbaterile din perioada care a precedat Brexit au pus de fapt accentul pe costurile economice potențiale ale desprinderii de UE. În prezent, Regatul Unit subliniază rezistența sa la potențialul impact negativ al Brexit și posibilitatea ca Regatul Unit să dezvolte o serie de acorduri comerciale favorabile cu parteneri din întreaga lume, ceea ce nu ar fi fost posibil cât timp Regatul Unit era încă membru al UE.
O consecință esențială a Brexit este faptul că Marea Britanie și-a pierdut cea mai mare parte a capacității de a influența evoluțiile de pe continentul european. Din acest punct de vedere, Brexit este o mișcare foarte surprinzătoare pentru Marea Britanie, deoarece, în calitate de membru al UE, avea o influență considerabil mai mare asupra deciziilor Uniunii decât alte state membre. În plus, instituțiile de la Bruxelles, precum și bula mai mare de la Bruxelles, care include și experți și profesioniști, aveau în componență un număr mare de cetățeni britanici. Marea Britanie a trecut acum de la un creator de reguli la un actor care trebuie să accepte reguli. Acest lucru i-a determinat pe factorii de decizie britanici să conceapă noi strategii și instrumente pentru a-și menține influența în Europa.
Principala strategie a fost aceea de a reafirma faptul că, în afara UE, Regatul Unit este încă o țară europeană. Mai mult ca oricând, Regatul Unit pare să fie pregătit să își asume un rol de lider în cadrul NATO, pentru a compensa incapacitatea sa de a influența în mod direct deciziile Uniunii Europene. De exemplu, în prezent, Regatul Unit este lider în furnizarea de sprijin militar letal Ucrainei, în încercarea de a fi văzut ca un lider în contracararea acțiunilor Rusiei și de a servi drept model pentru alți membri NATO. În același timp, Regatul Unit s-a apropiat tot mai mult de Statele Unite. Se poate spune că Marea Britanie și-a aliniat politicile externe aproape în totalitate cu agenda Casei Albe. Cu toate acestea, administrația Biden a fost categorică cu privire la faptul că Marea Britanie nu va primi un acord comercial mai bun decât statele membre ale UE.
De asemenea, Marea Britanie și-a întins plasa pentru a convinge state din întreaga lume, precum Japonia, India sau Australia, să susțină ideea de Global Britain și să semneze noi parteneriate strategice. Din acest punct de vedere, Brexit a plasat Regatul Unit într-o poziție de negociere slabă, deoarece partenerii săi sunt conștienți că Londra este dispusă să facă concesii semnificative pentru a obține acorduri comerciale.
Brexitul nu a afectat încă UE în mod semnificativ. Din nou, pandemia COVID-19 a făcut dificilă precizarea modului în care Uniunii Europeană a reacționat la Brexit. Cu toate acestea , este clar că relațiile dintre Franța și Regatul Unit au avut relații destul de dificile din 2020. Brexit, în sens mai larg, pune întrebări existențiale cheie pentru Uniunea Europeană, deoarece o Marea Britanie post-Brexit de succes poate determina alte state membre să urmeze aceeași cale. În realitate, am asistat la o mai mare unitate din partea statelor membre, deoarece acestea au negociat viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit prin vocea unică a Comisiei Europene.
Brexit oferă și o serie de oportunități pentru România. În primul rând, România își poate propune să se adreseze diasporei sale numeroase care trăiește în Regatul Unit, cu scopul de a le da posibilitatea de a face lobby pentru interesele României. Post-Brexit, comportamentul Regatului Unit va fi într-o mai mare măsură sensibil la acțiunile diasporei. În al doilea rând, odată cu interesul reînnoit al Marii Britanii pentru NATO, ambele țări pot lucra pentru un parteneriat pragmatic care să sporească securitatea pozitivă a continentului european, care, mai exact, face ca toate țările să se simtă mai sigure, fără a crea temeri și anxietate pentru altele. În al treilea rând, având în vedere că Regatul Unit caută în mod activ noi parteneri, ambele țări pot căuta să își consolideze legăturile existente, prin creșterea investițiilor britanice în România. În cele din urmă, Brexitul este un proces pe termen lung, iar România ar trebui să urmărească să fie privită la Londra ca un partener strategic esențial și ca punct de intrare pentru Regatul Unit în Europa Centrală și de Est.
